mi-am dat licenta pe modele fractalice in comunicare?
mi-am dat.
am luat zece?
am luat.
11.2.10
2.2.10
o mai țineți minte pe iuliana?
o mai țineți minte pe iuliana?
pentru cei care nu o mai țin minte, iată ce trebuia să vă aduceți aminte.
iuliana m-a rugat să fiu om bun astăzi. cel mai bun motiv pentru care n-ar trebui să o refuz ar fi că m-a rugat. dacă pe voi nu vă convinge asta, poate vă convinge campania de mai jos.
17.1.10
14.1.10
O povestire cu adevărat proastă
Oricât l-aș dibui, titlul nu scuză și nici măcar nu reprezintă textul. Asta pentru că inițiativa a început timid și nesigur cerând de la sine o asigurare că la ultimul punct sau semn de întrebare, totul va fi bine sau măcar scuzabil. Nimic mai fals. În realitate, totul va fi cât se poate de prost, de autoironic (în sensul rău al cuvântului și al situației), de regretat, de necitit (aici ar putea fi chiar o legitimă greșeală de tipar).
Am stat câteva minute înainte să încep să scriu paragraful ăsta, gândindu-mă la cum aș putea să inventez, să creez (aici e o vagă trimitere cum că eu aș fi Dumnezeul acestui text) o parte mai bună, creativă, sănătoasă a povestirii mele, dar nu am găsit. Deci nu sunt. Și ce mă deranjează cel mai mult e mireasma de introspecție bine calculată pe care o degajez care la rândul ei e de fapt doar un sentiment narcisist și egoist care mă face să cred că oricum aș da-o, tot bine cad.
La o prima vedere, discuția pe care încă nu am început-o pare dinainte supusă eșecului. Probabil ar merita atenția doar a doi taximetriști care fac glume prin stație. Iarași o neexprimată adiere cum că voi ați fi clientul din dreapta, chipurile atent la peisajul de afară când de fapt e cu urechile ciulite pe stație. Da, va fi o poveste care va crește gradual, ca prețul cursei, dar nu va primi niciun bacșiș, cititorul va trânti portiera la ieșire iar cei doi se vor înjura în gând.
Povestea începe cu amintirea mea, cam singura, din arhipelagul gulag. Vorbesc de carte. Am citit câteva rânduri din ediția de la Cotidianul si singurul lucru care mi-a rămas în cap e faptul ca ultimele cinci litere din arhipelagul sunt o anagramă a cuvântului gulag. EXTRAORDINAR! Din memoria de zeci de ani a ocnașilor, pușcăriașilor și dizidenților mie asta mi-a rămas în cap. Un joc de cuvinte fără niciun sens, accidental și rușinos pentru identitatea cărții. Cred că autorul ar fi fost mai inspirat dacă și-ar fi denumit așa cartea: GLUGĂ. INSULE. JOC DE CUVINTE ȘI METAFORĂ. CRIPTOGRAMA LA MOSCOVA. DIN 16.
Poți trăi cu impresia că susțin lecții de ratare a esențialului. Nu. Lecția asta o predau doar autodidacții și o învață elevii lor. Iar de față ai un elev prost pregătit al unui autodidact indulgent. Ce vreau eu să spun e altceva. E despre o acțiune la modul supin. De ratat esențialul cu altă ocazie.
Deși modul indicativ al verbelor este cel mai folosit și prost folosit mod, citind A.G., mi-am dat seama că modul supin este trimis la pușcărie pentru trădare și subminarea puterii de stat și eliberat mereu atunci când umanitatea simte nevoia de concluzii, înjurături sau sfârșit de propoziție. Modul supin nu scrie cărți sau poezii, nu are statuie, nu are vreun citat celebru și nici o stradă din Paris nu îi poartă numele. Pentru ușurința problemei de discutat îi vom da un nume modului supin. Daniel.
Daniel e genul de om low profile, pierdut în statistici dar totuși pentru care e scrisă Declarație Drepturilor Omului, pictată Monalisa sau compusă Let it be. Și bineînțeles, scrisă Arhipelagul Gulag. Daniel este personajul absent din carte, dar mereu prezent lângă personaj. E cel care îl susține, îi dă sfaturi, de băut, de mâncat, de vorbit. Cu Daniel nu vorbește nimeni. Dar Daniel nu se supără pentru că știe că deși Soljenițîn habar nu are cine e și ce rol are în carte, fara el cartea nu ar mai fi fost scrisă. Fac o paranteză și reamintesc ce am zis la început. Nici eu și nici Daniel nu facem bișniță ieftină cu metafore. Dacă v-a prins vraja, opriți-vă aici. E de regretat dacă mai departe încă port cititori care speră la un final fericit pentru Daniel. Cum ar fi căsătoria cu infinitivul. Ar fi totuși de studiat nunta lui a strica cu de refacut sau a lui a citi cu de conspectat.
TO BE CONTINUED
2.11.09
butonului snooze
Când noaptea domol pe oraş adormind se scoboară
Şi ploaia mânjeşte încet murdare fereşti
Atunci ochii se-nchid osteniti de excel şi povară
Visând jucăuş la căldură şi odihna cea rară
Şi atunci visul dansează transpirând la urechi
Foieli dese, sforăieli şi aşternuturi curate..
Doar luna mai bate prin geamul cel vechi
Dar cine s-o vadă? Când somnul ţi-e frate...
Şi geana cea bleagă ţi-e soră de sânge
Şi somnul cel dulce adânc în suflet se lasă
Şi-ţi place şi vrei şi tot nu-ţi ajunge
Şi noaptea iarăşi te prinde în plasă.
Şi nimic nu se aude, nimic nu se simte
Un câine mai latră inutil la ceva
Ca prin vis e totul aievea! Şi morminte
Sunt toate e totul şi iarăşi, luna bătea.
Trec mut orele şi minutul, secunde
Noaptea e noapte, întunericul des
În gară, departe, ecouri mărunte
Se-aude chiar el, Orientul Expres.
Trec mut orele şi minutul, secunda
Şi lumina pică peste camera cea de somn
Şi soarele-şi lasă peste bloc unda
Şi simţi prin pleoapă blestemul enorm.
Şi simţi cum cu greu raza pupila desface
Şi te doare sufletul sărac şi ochiul închis
Dă-i dracu de bani, servici şi ce-oi face
Decid după ce perna pe cap aşez cu dichis.
Dar poate-se? Alarma te sună, ca prin vis te apucă,
Nu ştii ce se-ntâmplă şi ochii-s lipiţi!
Sunt turcii! Sau hunii! Sau poate o nălucă!
Mobilul – tortura căreia-i suntem sortiţi!
Din nouă în nouă puţine minute
Vuiala se-aprinde iar vajnic şi ştii
Trezirea e-n misteruri mereu neştiute
Alarma şi ceasul pizdilor mă-sii!
De plumb, pleoapele greu se despart
Lumina inundă retina cea moartă
Dimineaţa grea pătrunde în pat
Afară e semn că asta nu-i soartă!
Deci plouă şi-i frig şi nu-i bine
Fumezi în zadar un ultim ţigare
Şi gândeşti amărat către sine
Somnul e dulce. Trezirea-i amare!
Şi ploaia mânjeşte încet murdare fereşti
Atunci ochii se-nchid osteniti de excel şi povară
Visând jucăuş la căldură şi odihna cea rară
Şi atunci visul dansează transpirând la urechi
Foieli dese, sforăieli şi aşternuturi curate..
Doar luna mai bate prin geamul cel vechi
Dar cine s-o vadă? Când somnul ţi-e frate...
Şi geana cea bleagă ţi-e soră de sânge
Şi somnul cel dulce adânc în suflet se lasă
Şi-ţi place şi vrei şi tot nu-ţi ajunge
Şi noaptea iarăşi te prinde în plasă.
Şi nimic nu se aude, nimic nu se simte
Un câine mai latră inutil la ceva
Ca prin vis e totul aievea! Şi morminte
Sunt toate e totul şi iarăşi, luna bătea.
Trec mut orele şi minutul, secunde
Noaptea e noapte, întunericul des
În gară, departe, ecouri mărunte
Se-aude chiar el, Orientul Expres.
Trec mut orele şi minutul, secunda
Şi lumina pică peste camera cea de somn
Şi soarele-şi lasă peste bloc unda
Şi simţi prin pleoapă blestemul enorm.
Şi simţi cum cu greu raza pupila desface
Şi te doare sufletul sărac şi ochiul închis
Dă-i dracu de bani, servici şi ce-oi face
Decid după ce perna pe cap aşez cu dichis.
Dar poate-se? Alarma te sună, ca prin vis te apucă,
Nu ştii ce se-ntâmplă şi ochii-s lipiţi!
Sunt turcii! Sau hunii! Sau poate o nălucă!
Mobilul – tortura căreia-i suntem sortiţi!
Din nouă în nouă puţine minute
Vuiala se-aprinde iar vajnic şi ştii
Trezirea e-n misteruri mereu neştiute
Alarma şi ceasul pizdilor mă-sii!
De plumb, pleoapele greu se despart
Lumina inundă retina cea moartă
Dimineaţa grea pătrunde în pat
Afară e semn că asta nu-i soartă!
Deci plouă şi-i frig şi nu-i bine
Fumezi în zadar un ultim ţigare
Şi gândeşti amărat către sine
Somnul e dulce. Trezirea-i amare!
26.10.09
vara asta...
vara asta am cunoscut un cavalier templier. din ăla adevarat. cu diploma emisă prin `67 în germania şi scrisă în latină cu scuplturi şi ediţii princeps prin casă, cu un alfa romeo coupe din anii 70, prieten cu familia regală a angliei şi cu vreo 2 ediţii ale encyclopaedia britannica.
am intrat in casă. mirosea a lemn. fix in faţa mea era un suport de lemn pentru bastoane. fiecare baston avea capatul de argint in forma unui vulturi, sfere, leu, caine, etc. toate aşezate, lustruite, nemişcate. deasupra lor o oglindă 16 pe 9. pe jos covoare din alea moi cu modele pe care nu le ştiam. picturi şi sclupturi pe fiecare perete şi în fiecare colţ. patina timpului peste tot. arcade in loc de uşi.
piacere din cognoscerti. bineînţeles, am ajuns să discutam despre conflictul mediatic italia-românia şi mailat.
el a zis că e prea nulă şi lipsită de viaţă problema încat cel mult putem să discutăm despre adameşteanu care a descoperit un sit arheologic prin italia, bălcescu care e înmormantat la palermo sau iosif constantin drăgan care a trait şi a facut o parte din avere în italia. nu mă simţeam prost, mă simţeam bou. el nu şi-a dat seama.
deci cam asta e concluzia. răscolind propriul rahat ajungi să îl ridici la subiect suculent de discuţie. când ai putea în schimb să stii mai mult decât lucrurile generale care se ştiu - alea de la îndemana media. dar dincolo de închisu` ziarului pentru deschisul discuţiei se află pur şi simplu şansa de a purta o discuţie normală - pe care nu o poartă toata lumea şi respectul de sine care la o adică poate naşte o aroganţă foarte bine întemeiată.
mi raccomando.
am intrat in casă. mirosea a lemn. fix in faţa mea era un suport de lemn pentru bastoane. fiecare baston avea capatul de argint in forma unui vulturi, sfere, leu, caine, etc. toate aşezate, lustruite, nemişcate. deasupra lor o oglindă 16 pe 9. pe jos covoare din alea moi cu modele pe care nu le ştiam. picturi şi sclupturi pe fiecare perete şi în fiecare colţ. patina timpului peste tot. arcade in loc de uşi.
piacere din cognoscerti. bineînţeles, am ajuns să discutam despre conflictul mediatic italia-românia şi mailat.
el a zis că e prea nulă şi lipsită de viaţă problema încat cel mult putem să discutăm despre adameşteanu care a descoperit un sit arheologic prin italia, bălcescu care e înmormantat la palermo sau iosif constantin drăgan care a trait şi a facut o parte din avere în italia. nu mă simţeam prost, mă simţeam bou. el nu şi-a dat seama.
deci cam asta e concluzia. răscolind propriul rahat ajungi să îl ridici la subiect suculent de discuţie. când ai putea în schimb să stii mai mult decât lucrurile generale care se ştiu - alea de la îndemana media. dar dincolo de închisu` ziarului pentru deschisul discuţiei se află pur şi simplu şansa de a purta o discuţie normală - pe care nu o poartă toata lumea şi respectul de sine care la o adică poate naşte o aroganţă foarte bine întemeiată.
mi raccomando.
22.10.09
bohemian rhapsody, sărmanul dionis şi traian băsescu.
v-aţi gândit vreodată la câte asemănări sunt între nuvela sărmanul dionis şi videoclipul de mai jos
foarte multe.
dar între faptul că sărmanul dionis, balada de la queen şi politica noastră românească există aceeaşi idee pe care băsescu o exploatează la maxim, v-aţi gândit?
plânsete - Sends shivers down my spine, body's aching all the time, poezii din suflet - Is this the real life? Is this just fantasy? Caught in a landslide, No escape from reality, plecări pe mare - anywhere the wind blows, ataraxie faţă de grupurile de interese - i'm just a poor boy, i need no sympathy, sisteme ticăloşite - Bismillah! We will not let you go! dosare - Beelzebub has a devil put aside for me...
traiectoria lui traian băsescu semănă cu povestea din bohemian rhapsody şi cu povestea sărmanului dionis. din curajul de înfrunta viaţa fiecare din ei ajung să înţeleagă mecanismele ascunse ale universului, să decadă datorita tupeului extraordinar de demiurg, să găsească refugiu în artă şi apoi să se retragă în universul lor din care au venit şi mai dezamăgiţi faţă de cum erau la început.
ok, băsescu mai puţin, dar bohemian rhapsody e coloana sonoră de la nuvela lui Eminescu.
pe povestea asta se va juca campania electorală. pe bune. antonescu pune pe masă cartea bun-simţului (antiteza sangvinicului şi visătorului preşedinte) iar băsescu, lăsând sloganul la o parte, va fi ca freddie mercury în clipul de mai sus după partea cu luminile stinse. geoană va fi publicul.
foarte multe.
dar între faptul că sărmanul dionis, balada de la queen şi politica noastră românească există aceeaşi idee pe care băsescu o exploatează la maxim, v-aţi gândit?
plânsete - Sends shivers down my spine, body's aching all the time, poezii din suflet - Is this the real life? Is this just fantasy? Caught in a landslide, No escape from reality, plecări pe mare - anywhere the wind blows, ataraxie faţă de grupurile de interese - i'm just a poor boy, i need no sympathy, sisteme ticăloşite - Bismillah! We will not let you go! dosare - Beelzebub has a devil put aside for me...
traiectoria lui traian băsescu semănă cu povestea din bohemian rhapsody şi cu povestea sărmanului dionis. din curajul de înfrunta viaţa fiecare din ei ajung să înţeleagă mecanismele ascunse ale universului, să decadă datorita tupeului extraordinar de demiurg, să găsească refugiu în artă şi apoi să se retragă în universul lor din care au venit şi mai dezamăgiţi faţă de cum erau la început.
ok, băsescu mai puţin, dar bohemian rhapsody e coloana sonoră de la nuvela lui Eminescu.
pe povestea asta se va juca campania electorală. pe bune. antonescu pune pe masă cartea bun-simţului (antiteza sangvinicului şi visătorului preşedinte) iar băsescu, lăsând sloganul la o parte, va fi ca freddie mercury în clipul de mai sus după partea cu luminile stinse. geoană va fi publicul.
1.10.09
o chestie mişto cu paşă nasol
o chestie mişto cu paşă nasol
sau
cum a luat caft sinan paşa de la nea` mişu mardeiaşu, nababul oltenilor, pe malul gârlei de`i zice neajlov.
manglitorul sinan paşa,
neavând ce să halească
şi`a cărat cu el gealaţii
până`n ţara oltenească
mirosise că`i valabil
însă râtul lui de cioară
i`a jucat un renchi pe cinste,
o ciochie prea amară
să şutească robi sau vite?
vezi? aicea era dilema
dar i`au dat plasă oltenii
că s`au prins că care`i schema
au văzut că e de oaie
şi`au intins`o toţi săracii
s`au uşchit şi aia micii
că de nu`i ardeau babacii
şi au luat cu ei potolul -
parcă`i fraier oarecine
să te`ndoape pe de`a moaca
ca eşti paşă turc. e bine?
dar cum ne vrajeşt-n carte
nu`ş ce cronicar oltean,
turcul s`a filat că prazul
ar fi bun de ramadan
şi aşa, cu capsa pusă
nehalit de`o săptămână
s`a topit in păpurişte
cu ditamai şişu`n mână
dar la neajlov pe gârlă
şi`a găsit potaia naşul
a avut un fix se spune
cu nea mişu mardeiaşu!
-Ce faci bå? Vrăjește cartea -
c-o fi zis atunci Nea Mișu.
Nu-l lăsa afiș, pe semne,
nici turbanul si nici șișul.
-Ce mişto eşti hahaleră!
înţolit la marea scârbă
ai bătut atât asfaltul
ca să joci la noi vreo sârbă?
-cârâie`mi ce`ţi coace bila
până nu`ţi caftesc vreo două!
şi ginind că`i luat prea tare
turcul se facea că plouă
-ce bă? nu ştii olteneşte?
de te prinzi aşa de greu?
l`a luat din nou nea mişu
-eşti sonat, monşerul meu?
atunci s`a înfuriat şi turcul
ca grangurii ăia mari
-uite`i care`i sfârâiala!
am venit să`mi dai biştari.
mai atinge`mă cu bine
că`n coteţ purceaua`i moartă!
și-i c-am șucărit vizirul...
tocmai din Înalta Poartă.
-nu`mi umbla cu chestii slabe!
i`o scurtă nea mişu`n dată
nu am luat încă chenzina
n`am un chior! de ce eşti gheată?
şi nu face pe nebunul,
bagă`n teacă năsulia
că de nu, scot şişu`n dată
şi`ţi deschid boiangeria.
-Mucles, a răcnit și turcul
Fă cum ți-am descântat eu,
să nu-ți dreg din măruntaie
vreo mișto coadă de zmeu.
Bă acesta, fă ca trenul,
să nu-ți fac palton de scânduri,
de să stea cotoiu-n coadă,
capra-n corn, porcul pe gânduri!
De mă sâcâi mult la icre,
cum n-am chef de cuvântări,
te spițez de-o să faci plajă
între popi si lumânări.
-Io-te bå, crezi că de frică
o să-mi pierd acum șalvarii,
lasă clanță, fără mofturi,
scuipă-mi repede biștarii!
-Hai sictir! Să legi cățeaua
pană nu-ți dau vreo carabă,
ca să-ți paradesc cu totul
filarmonica bolnavă.
Sanchi, i-o întoarse turcul:
te`ai filat ca`ş fi de turtă
stai pe craca ta amice,
că`ţi fac buzunar pe burtă!
-să`i vrajeşti lu madam mă`ta
chestii slabe, monşerică!
s`a aprins nea mişu`n dată!
păi ce? crezi că sunt gagică?
şi cum i`a sărit muştarul,
l`a dilit la receptori
de`i lăsă mintea blocată
şi`l scoase din umblători.
şmecherii spun că nea` mişu
fără cleşte, fără daltă
i`a dilit lui sinan paşa
dinţii de`i zburau prin baltă
şi i`a zis italieneşte, ca în filme,
ciao bambino!
iar de vrei cumva proteză, clasa una
vezi? mai vino!
autor necunoscut
sau
cum a luat caft sinan paşa de la nea` mişu mardeiaşu, nababul oltenilor, pe malul gârlei de`i zice neajlov.
manglitorul sinan paşa,
neavând ce să halească
şi`a cărat cu el gealaţii
până`n ţara oltenească
mirosise că`i valabil
însă râtul lui de cioară
i`a jucat un renchi pe cinste,
o ciochie prea amară
să şutească robi sau vite?
vezi? aicea era dilema
dar i`au dat plasă oltenii
că s`au prins că care`i schema
au văzut că e de oaie
şi`au intins`o toţi săracii
s`au uşchit şi aia micii
că de nu`i ardeau babacii
şi au luat cu ei potolul -
parcă`i fraier oarecine
să te`ndoape pe de`a moaca
ca eşti paşă turc. e bine?
dar cum ne vrajeşt-n carte
nu`ş ce cronicar oltean,
turcul s`a filat că prazul
ar fi bun de ramadan
şi aşa, cu capsa pusă
nehalit de`o săptămână
s`a topit in păpurişte
cu ditamai şişu`n mână
dar la neajlov pe gârlă
şi`a găsit potaia naşul
a avut un fix se spune
cu nea mişu mardeiaşu!
-Ce faci bå? Vrăjește cartea -
c-o fi zis atunci Nea Mișu.
Nu-l lăsa afiș, pe semne,
nici turbanul si nici șișul.
-Ce mişto eşti hahaleră!
înţolit la marea scârbă
ai bătut atât asfaltul
ca să joci la noi vreo sârbă?
-cârâie`mi ce`ţi coace bila
până nu`ţi caftesc vreo două!
şi ginind că`i luat prea tare
turcul se facea că plouă
-ce bă? nu ştii olteneşte?
de te prinzi aşa de greu?
l`a luat din nou nea mişu
-eşti sonat, monşerul meu?
atunci s`a înfuriat şi turcul
ca grangurii ăia mari
-uite`i care`i sfârâiala!
am venit să`mi dai biştari.
mai atinge`mă cu bine
că`n coteţ purceaua`i moartă!
și-i c-am șucărit vizirul...
tocmai din Înalta Poartă.
-nu`mi umbla cu chestii slabe!
i`o scurtă nea mişu`n dată
nu am luat încă chenzina
n`am un chior! de ce eşti gheată?
şi nu face pe nebunul,
bagă`n teacă năsulia
că de nu, scot şişu`n dată
şi`ţi deschid boiangeria.
-Mucles, a răcnit și turcul
Fă cum ți-am descântat eu,
să nu-ți dreg din măruntaie
vreo mișto coadă de zmeu.
Bă acesta, fă ca trenul,
să nu-ți fac palton de scânduri,
de să stea cotoiu-n coadă,
capra-n corn, porcul pe gânduri!
De mă sâcâi mult la icre,
cum n-am chef de cuvântări,
te spițez de-o să faci plajă
între popi si lumânări.
-Io-te bå, crezi că de frică
o să-mi pierd acum șalvarii,
lasă clanță, fără mofturi,
scuipă-mi repede biștarii!
-Hai sictir! Să legi cățeaua
pană nu-ți dau vreo carabă,
ca să-ți paradesc cu totul
filarmonica bolnavă.
Sanchi, i-o întoarse turcul:
te`ai filat ca`ş fi de turtă
stai pe craca ta amice,
că`ţi fac buzunar pe burtă!
-să`i vrajeşti lu madam mă`ta
chestii slabe, monşerică!
s`a aprins nea mişu`n dată!
păi ce? crezi că sunt gagică?
şi cum i`a sărit muştarul,
l`a dilit la receptori
de`i lăsă mintea blocată
şi`l scoase din umblători.
şmecherii spun că nea` mişu
fără cleşte, fără daltă
i`a dilit lui sinan paşa
dinţii de`i zburau prin baltă
şi i`a zis italieneşte, ca în filme,
ciao bambino!
iar de vrei cumva proteză, clasa una
vezi? mai vino!
autor necunoscut
3.8.09
31.7.09
30.7.09
27.7.09
andrei plesu
către pleșu
voce de bariton, vorbire de muză,
vocabular suprarealist, gândirea și-o scuză;
gestică violentă, limba-i vibrează;
sacou simplu, filozofii citează.
favoriți mândri, buze de vinilin;
analizează, sintetizează, contează puțin
ce spune, cum spune -
inteligență venin!
*poezie scrisă de mine in `09, caricatură făcută de mama prin `93.
15.7.09
interviu cu horia brenciu
care are doar raspunsuri cu sloganuri din anii `90
click pe poza pt. mai mare.
click pe poza pt. mai mare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
