vara asta...

vara asta am cunoscut un cavalier templier. din ăla adevarat. cu diploma emisă prin `67 în germania şi scrisă în latină cu scuplturi şi ediţii princeps prin casă, cu un alfa romeo coupe din anii 70, prieten cu familia regală a angliei şi cu vreo 2 ediţii ale encyclopaedia britannica.

am intrat in casă. mirosea a lemn. fix in faţa mea era un suport de lemn pentru bastoane. fiecare baston avea capatul de argint in forma unui vulturi, sfere, leu, caine, etc. toate aşezate, lustruite, nemişcate. deasupra lor o oglindă 16 pe 9. pe jos covoare din alea moi cu modele pe care nu le ştiam. picturi şi sclupturi pe fiecare perete şi în fiecare colţ. patina timpului peste tot. arcade in loc de uşi.

piacere din cognoscerti. bineînţeles, am ajuns să discutam despre conflictul mediatic italia-românia şi mailat.

el a zis că e prea nulă şi lipsită de viaţă problema încat cel mult putem să discutăm despre adameşteanu care a descoperit un sit arheologic prin italia, bălcescu care e înmormantat la palermo sau iosif constantin drăgan care a trait şi a facut o parte din avere în italia. nu mă simţeam prost, mă simţeam bou. el nu şi-a dat seama.

deci cam asta e concluzia. răscolind propriul rahat ajungi să îl ridici la subiect suculent de discuţie. când ai putea în schimb să stii mai mult decât lucrurile generale care se ştiu - alea de la îndemana media. dar dincolo de închisu` ziarului pentru deschisul discuţiei se află pur şi simplu şansa de a purta o discuţie normală - pe care nu o poartă toata lumea şi respectul de sine care la o adică poate naşte o aroganţă foarte bine întemeiată.

mi raccomando.