butonului snooze

Când noaptea domol pe oraş adormind se scoboară
Şi ploaia mânjeşte încet murdare fereşti
Atunci ochii se-nchid osteniti de excel şi povară
Visând jucăuş la căldură şi odihna cea rară

Şi atunci visul dansează transpirând la urechi
Foieli dese, sforăieli şi aşternuturi curate..
Doar luna mai bate prin geamul cel vechi
Dar cine s-o vadă? Când somnul ţi-e frate...

Şi geana cea bleagă ţi-e soră de sânge
Şi somnul cel dulce adânc în suflet se lasă
Şi-ţi place şi vrei şi tot nu-ţi ajunge
Şi noaptea iarăşi te prinde în plasă.

Şi nimic nu se aude, nimic nu se simte
Un câine mai latră inutil la ceva
Ca prin vis e totul aievea! Şi morminte
Sunt toate e totul şi iarăşi, luna bătea.

Trec mut orele şi minutul, secunde
Noaptea e noapte, întunericul des
În gară, departe, ecouri mărunte
Se-aude chiar el, Orientul Expres.

Trec mut orele şi minutul, secunda
Şi lumina pică peste camera cea de somn
Şi soarele-şi lasă peste bloc unda
Şi simţi prin pleoapă blestemul enorm.

Şi simţi cum cu greu raza pupila desface
Şi te doare sufletul sărac şi ochiul închis
Dă-i dracu de bani, servici şi ce-oi face
Decid după ce perna pe cap aşez cu dichis.

Dar poate-se? Alarma te sună, ca prin vis te apucă,
Nu ştii ce se-ntâmplă şi ochii-s lipiţi!
Sunt turcii! Sau hunii! Sau poate o nălucă!
Mobilul – tortura căreia-i suntem sortiţi!

Din nouă în nouă puţine minute
Vuiala se-aprinde iar vajnic şi ştii
Trezirea e-n misteruri mereu neştiute
Alarma şi ceasul pizdilor mă-sii!

De plumb, pleoapele greu se despart
Lumina inundă retina cea moartă
Dimineaţa grea pătrunde în pat
Afară e semn că asta nu-i soartă!

Deci plouă şi-i frig şi nu-i bine
Fumezi în zadar un ultim ţigare
Şi gândeşti amărat către sine
Somnul e dulce. Trezirea-i amare!