cannes, tina!

am fost la cantină. a trecut o vreme de când nu am mai fost la cantină. sau la o cantină. pe lângă hornurile de care ziceam mai demult şi cantinele sunt, în principiu, specific româneşti si acolo e locul, (sau e athanor-ul, cum zice intelectualu`) tuturor românismelor de care eu nu sunt deloc mândru.

am stat juma` de ora la tejghea pentru 2 ciorbe pt. că nu era nimeni deşi o tanti se plimba cu tăvile pline de bunătăţi dar le ducea la mesele pe care scria elitist rezervat. probabil observă toată lumea mâhnirea unui student flămând când vede mesele alea goale, restul fiind pline, şi ştie că nu poate sta acolo, deşi vrea doar să mănânce, pentru că va avea parte de mustrări publice în agora gastronomiei academice. aşa-i când eşti student. de abia aştept să devin şi io cadru universitar şi să am masă la cantină. :>

e interesant să studiezi mişcările celor de acolo, cum scrutează câte o masă liberă sau pe cineva ridicându-se şi cum chipurile, se duc acolo absenţi şi fără vreun motiv anume, iar ceilalţi mai departe, înghit în sec cu gândul la ciorbă că ei nu au fost mai aproape.

am primit după juma` de oră ciorbele mult aşteptate, una de burtă şi una de pui. ceafă de porc nu mai era... :( au fost bune şi foamea mea le-a primit da capo al fine. asta nu înseamnă că a meritat aşteptarea.

fix ca în piramida lu` maslow, birocraţia lu` weber, principele lu` machiavelli sau regimurile comuniste. sper să existe o legătură ca să nu par semidoct sau autodidact.

totul e să ştii să aştepţi. sau să poţi să aştepţi.