despre hornuri

hornurile sunt unele din cele mai bune lucruri pe care ne-a fost dat să le inventăm. sunt un indicator al statusului social, al bunului gust, al felului în care ştii să te îngrijeşti. intră în aceeaşi categorie ca toaletele, maşina, poşeta, felul cum te îmbraci. doar că hornurile au ceva mai special. hornurile sunt din ce în ce mai puţine. în loc de hornuri, avem repartitoare, în loc de un fum dens pe timp de iarnă avem datorii la întreţinere, în loc de un horn din cărămidă avem nişte state-of-the-art elemenţi prin care curge gigacaloria cum ieşea odată fumul... în plus, avem hornuri la comun... pe blocuri. sau mai rău, încălzire centrală.

prezenţa din ce în ce mai scăzută a hornurilor ne rupe de organismul viu al societăţii în care trăim şi ne trimite către nişte fericiri artificiale care sunt mult mai uşor de atins.

probabil va veni şi ziua în care Moş Crăciun va ieşi direct din ţeava caloriferului... pentru că zilele în care spuneam poveşti la gura sobei au fost înlocuite de cele în care spunem bancuri seci lângă calorifere reci.

vivant denon.