despre tastaturi

tastaturile, mai nou, sunt un lucru de pretuit. si nu pentru ca te ajuta sa scrii ci pentru ca in ele hiberneaza toate cuvintele pe care le vrei scrie vreodata sau ai vrea sa le scrii. cu pixul sau instrumentul de scris nu e asa. pixul contine prin mana ta tot ce vrei sa scrii. pe cand o tastatura are tot si iti prezinta tot. daca stii cum sa o mangai, iti da ce vrei... pe cand un pix... nu prea ai cum sa-l mangai. decat de sus in jos... tastaturile sunt ca un bancomat. daca stii ce butoane sa apesi ies banii. din tastaturi nu ies bani. ies cuvinte.

e interesant cum stai si privesti o tastatura si realizezi ca acolo zac milioane de metafore misto, de jocuri de cuvinte, de injuraturi, de iubiri si mai ales de gresli de scrs. pentru ca astea sunt cele mai dese. totul tine de ordinea in care apesi tastele.

ca un corolar ma gandesc ca cel mai eficient ar fi sa nu existe backspace. sa nu poti corecta o greseala. sa fie un sir lung de cuvinte, sa stai sa calculezi fiecare cuvant urmator si sa iti asumi total responsabilitatea pentru ordinea cuvintelor ce vor veni...

asta e avantajul clasicilor. probabil marile opere au fost scoase din cosul de gunoi fiind niste ciorne mai vechi. pe cand noi epigonii si postmodernii suntem dintr-o bucata. de plastic.