ştiu

ştiu că te uiţi pe blogu` meu semiconştient de faptu` ca tu ştii că eu ştiu asta şi te uiţi să vezi ce am mai scris cu talentu` meu extraordinar de a pune cuvinte unele lângă altele şi ştiu foarte bine că încerci ca un handicapat care merge la logoped să înţelegi ce am vrut să zic şi că îţi place să-mi spionezi cuvintele şi gândurile şi cel mai bine ştiu că îţi pare bine că am blog şi că scriu aici ce-mi trece prin cap pentru că tu ai impresia că mă cunoşti mai bine şi îţi poţi da seama de ce gândesc. şi îţi place enorm cum şi ce scriu şi eşti înnebunit după posturile mele, da` totuşi nu poţi gândi până la capăt o opinie cât de cât închegată despre ce scriu pentru că ţie nu ţi-e gândul la ce scriu ci la ce vreau să scriu. mai ştiu că ai vrea să laşi un comentariu anonim în care să-mi arăţi tu mie unde şi ce am greşit, sau dacă nu, o spui pentru tine în gând, bă ce idei are şi ăsta! da` dacă stai mai mult de un minut şi reflectezi îţi dai seama că de fapt am dreptate şi nu e nimic de capul tău. şi cred că ştii şi asta.

şi cel mai mult ştiu că ai vrea să fii şi tu ca mine. să te ducă capu` să legi ca un geniu două trei cuvinte şi să se uite lumea la tine şi să zică: da, frate! ăsta o să fie tare! să pună gagicile botu` la ce scrii tu, şi să se ude după cuvintele tale şi tu ca un porc dumnezeiesc ce eşti să le tratezi de sus şi lor să le placă, bineînţeles. să ai mereu unde să ceri ceva, să nu mai fii aşa singur mereu, să poţi să mă contrazici cu sens măcar o dată... să poţi merge pe stradă fără să nu te uiţi prea mult la tine, să ştii că în doi trei ani îţi tragi o nevastă şi alte asemenea pe care le vrei şi tu dar nu le vei avea niciodată pentru că eşti mediocritatea întruchipată, eşti poza din DEX la prost, îţi târâi viaţa după tine şi ţie frică să faci ceva cu adevărat deştept şi curajos din frica de a da greş. ştiu, din nou, că ţie ţi-ar fi luat 3 ore să scrii ce-am scris eu aici, mie mi-a luat doar 7 minute.

dar cel mai bine ştiu că îţi place să fii acolo, în spatele (pentru tine e faţa) monitorului, şi tu să crezi că nu ştie nimeni asta şi te ascunzi după el, pentru că dacă vreodată încerci să fii altceva decât ruşinea care eşti, ştii şi tu că îţi va ieşi, iarăşi, prost. dar tu ai impresia că te iubesc, că ţin cu tine, că te ajut, când de fapt eu nici nu te cunosc, tu îţi faci cunoscută prezenţa prin gradul ridicat de dezordine pe care îl provoci în jurul tău.

UGC şi web 2.0 se joacă cu creieru` tău, fix cum mă joc eu acum. deşi tu nu îmi vei da dreptate. închide naibii computerul şi nu te chinui să înţelegi ce-am spus, că rişti o comoţie.