ypa 1

pute ţara asta de analişti politici. dacă ţara noastră are succes la fabricat ceva, are succes la fabricat analişti politici. şi nu mă refer la ion cristoiu sau mihai gâdea. aştia sunt experimentaţi în clişeele lor. nu-i dai la mână aşa repede. nu, frate! eu zic de generaţia nouă. de aştia plecaţi prin ţări străine care stăpânesc bine două trei anglicisme, au prin gustu vorbitului degeaba şi se apucă să-şi deschidă canale de comunicare unde vin ei cu dogme noi care să ne lumineze. iniţiativa e laudabilă. păcat de grimasele diareice pe care mai toţi le fac. păcat şi de greşelile ştiinţifice pe care le fac, dar aici sunt scuzabili pentru că în meseria asta nu-ţi trebuie ştiinţă sau logică. îţi trebuie cuvinte care se leagă mişto. şi uite aşa se naşte inflaţia asta de păreri politice cu care nu avem ce face. e formidabil să îi asculţi pe postpuberii ăştia cu câtă vervă şi trărie scormonesc ei căcatul politicienilor. singurul mod de a-i asculta pe băieţii aştia e cu urechea, după ce i-ai bătut zdravăn. sunt genul ăla de oameni care au jucat v-aţi ascunselea in faţa blocului până la 14 ani şi de 14 încolo şi-au dat seama că menirea lor este să îi lumineze pe cei din jur cu privire la cum percep ei viaţa. fantastic!

vă dau un sfat: băi baieţi! voi ori sunteti proşti având un IQ mic ori sunteţi răi având un IQ şi mai mic. dacă aveţi totuşi cea mai mică urmă de intenţii bune vă sfătuiesc să vă reprofilaţi pe zugravi sau faianţari sau dacă nu vă place munca, să vă faceţi poeţi mă. o metaforă bună face cât un milion de vorbe ale young political analysts cum vă intitulaţi. plus că nu vă poate acuza nimeni că sunteţi idioţi pentru că sunteţi poeţi.

pe mine mă uimeşte şi nu înţeleg mecanismul interior care îi ghidează pe oamenii aştia în ceea ce fac. iată! domnule preşedinte, DNA, Parlament, Nato, ruşi, teorii, pârghii, argumente -> exact ca in Moşii lui Caragiale.

Şi tot ca în Moşii lui Caragiale, sfârşitul e mereu acelaşi: Criză teribilă, monşer!

Comportamentul public al proştilor este resursa naturală interminabilă care merită exploatată fără teama că se va termina vreodată.

Voi reveni.