vâd din ce în ce mai des, peste tot, cum totul, în definitiv şi ultim, se împarte în două românii. şi româniile astea două se tot împart în funcţie de baricada pe care se aşează într-un conflict. şi asta nu se vede. e linişte din punctul ăsta de vedere. nimeni nu zice nimic. pentru că nu e nevoie. şi nici nu conştientizează mulţi.
e o tensiune care va atinge, undeva în viitor masa critică şi va exploda. nu ştiu ce va fi atunci. acum avem mai multe două românii: cei care scriu fii cu doi de "i" şi cei care nu, cei care ascultă manele şi cei care nu, cei care ţin cu PL-D şi cei care ţin cu restul, cei care ţin cu Vadim şi cei care nu, cei care sunt pro-gay şi cei care sunt anti, cei care fumează pe stradă şi cei care nu, cei care mint şi cei care nu, cei cărora le plac reclamele şi cei care le urăsc, cei care pupă în cur şi cei care nu ştiu cum, cei care urăsc România şi cei care o iubesc pentru că aici m-am născut şi nu am văzut pământ mai frumos, cei care au bun-simţ şi cei care cred că nu mai trebuie să aibă, cei care nu ştiu ce vor şi cei pe care nu-i interesează, cei care ar fuma marijuana şi cei care nu, cei care merg cu bilet şi cei fără şi tot aşa sunt mereu câte două românii. cea care ar şi cea care nu ar. şi mereu ne separăm de cei apropiaţi pentru că noi am şi ei nu ar. şi tot aşa, pe unde mergem ne tot separăm. până când o să formăm două cete imense de-a stânga şi de-a dreapta Carpaţilor probabil şi o să aşteptăm să arunce celălalt piatra. ba nu, celălalt.
locurile unde transpare cel mai bine tensiunea asta sunt la semafor, unde aştepţi să te injure cineva ca să îi poţi tu arăta care-i şmenu`, în discoteci, aceeaşi explicaţie, în mediul politic, aceeaşi explicaţie, la ştiri, aceeaşi explicaţie, la meciurile de fotbal, aceeaşi explicaţie cu un amendament: nu trebuie să aştepţi să te injure cineva. acest lucru este stabilit dinainte. cele două cete se aşează de-a stânga şi de-a dreapta liniei de centru. când plăteşti întreţinerea, când stai la coadă şi tot aşa.
e bine totuşi când dai de unul care e în aceeaşi ceată cu tine. şi spui: uite că mai sunt şi oameni buni. ceilalţi din cealaltă ceată gândesc fix la fel.
dar e bine că totuşi avem o grămadă de programe prin care branduim sau rebranduim românia.
4.6.08
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
- amintirile
- balada mafiotului cu par pe spate
- barcute la metrou
- cel mai mic muritor comun
- cesky sen
- cultura omului puternic in romania
- de ce nimicuri atarna fericirea
- despre aplauze
- din carpati
- doamnei profesoare
- naichii la GalerIAA
- pentru ca nimanui nu ii place
- primu entry
- pulpe batrane
- romania care isi da
- sfarsituri de filme
- sunt un tip dezghetat
- viata adevarata
Postări
ar fi ceva daca am forma doua cete imense, dar nu cred ca putem da dovada de atat coeziune....
RăspundețiȘtergerecred ca nu ai prins ideea postului. ceata mea nu vrea sa se uneasca cu ceata ta!!! pentru ca ceata mea nu stie ce-i aia coeziune! si nu vrea coeziune! ceata mea vrea sa sparga capul cetei tale!
RăspundețiȘtergeremon cher,
RăspundețiȘtergereyou didn't get my words!
vorbeam de faptul ca nu exista nici macar aceea farama de coeziune care sa ne permita sa ne unim intr-o ceata. pentru fiecare primeaza propriul interes, scop sau obiectiv si in mod evident interesele individuale nu sunt congruete astfel incat sa formam o ceata. mie mi se pare ca lupta se duce cu precadere pe plan individual
anyway, eu n-am nimic cu ceata ta. pot sa-i accept existenta... sunt mai toleranta, mai condescendenta :D
accept pluralitatea si diferenta si ma bucur de diversitate.
fara tine m-as plictisi teribil! asadar, iti multumesc ca existi :P! ce bine ca esti! (vorba poetului)
as fi putut sa-ti scriu in private dar ma folosesc de ocazie, ca e o parere publica ce zic aici: tu chiar crezi ca n-am inteles eu ce-ai zis tu? hmm...tocmai ce am demonstrat eficient, public, pragmatic si pe intelesul oricui ca momentan facem parte din cete diferite: tu din ceata care accepta ceata mea eu fac parte din ceata care nu accepta ceata ta. te-am bagat in ceata? iti multumesc si eu ca existi. un cap spart in plus. :)
RăspundețiȘtergeredragul meu,
RăspundețiȘtergereprin raspunsul tau si tu mi-ai demonstrat in primul rand ca impartirea ta dihotomica a lumii este mult prea fortata. in al doilea rand, ca esti inchis unor alte puncte de vedere. (in viata e bine sa ai cat mai putine certitudini)
noi doi apartinem unor cete diferite: ceata mea accepta ceata ta, insa ceata ta nu accepta ceata mea (pentru ca nu stie ce pierde :D), insa poate sa mai apara oricand o ceata care poate nu va accepta nici ceata mea, nici ceata ta. sau poate va accepta ceata mea si va dezagrea ceata ta.
o problema, in sens generic, nu accepta doar doua puncte de vedere, ci numarul punctelor de vedere va fi mai mic sau egal cu numarul celor implicati in problema.
si cred ca ai cam divagat discutia pentru ca eu vorbeam initial de forta coeziva inexistenta ca sa duca la formarea unei cete.
eu n-am ceata. so, take it personally when it comes to me.
bine, te iau in ceata mea. dar imi pare rau ca am dus discutia intr-un loc care mult mai putin serios decat ce am scris eu initial :)
RăspundețiȘtergeremultumesc!
RăspundețiȘtergerecu placere vin in vizita!
romania se mai imparte si in cei care ar imparti romania in doua si cei care nu. e veche glumitza, dar daca continui iteratiile obtii o frumusete de fractal. pentru ca romania se mai imparte si in cei care ar imparti romania in doua - in cei care impart romania in doua si cei care nu o fac.
RăspundețiȘtergeresi cum actiunea e preferata reactiunii, chiar daca cea din urma exista doar ca o consecinta a celei dintai, alegerea e usoara - e mai interesant sa fii pe partea pozitiva a iteratiei. asadar, sa impartim romania la infinit.