gândirea idealistă şi gândirea pragmatică

de obicei aşa sunt împărţite gândirile / atitudinile. în general, şi în plus, e o problemă a imaginii. gândirea nu prea transpare. transpare imaginea ei şi nu prea are legătura cu gândirea propriu-zisă. ceea ce naşte o altă problemă. oamenii idealişti sunt calificaţi drept slabi iar cei pragmatici drept puternici. nu mi se pare corect. şi nu pentru conţinutul frazei anterioare ci pentru că orice problemă mare şi evidentă a societăţii este tranşată direct şi i-mediat fără prea multe analize. orice e bun sau rău, alb sau negru, colorat sau incolor.

asta ţine de conceptele cu care lucrezi şi de cuvintele prin care le exprimi. care iar sunt puţine şi nu nuanţează destul problemele cu care trebuie să lucrăm. cred că dacă s-ar face un studiu statistic care să măsoare raportul dintre nivelul de trai şi numărul cuvintelor din vocabularul fundamental / numărul de sinonime ar ieşi o direct proporţionalitate evidentă.

românii împrumută concepte* pe care nu le pot gestiona cu civiziliaţia şi cultura care predomină semiotic printre noi. iar din cauza gândirii prea pragmatice sau prea idealiste pe care o folosim ca să o înţelegem, se ajung la probleme noi care au dat naştere în final vorbei:

ca la noi la nimenea!

totul ţine de cum şi cât ştii să vorbeşti.

* democraţie, open-space, blog, responsabilitate, gay, europa, toleranţă, pornografie, rromi, etc