despre Iubire / despre iubiri

La o privire mai aprigă şi numerică iubirile sunt o marcă a penibilului mascată de prezenţa unui simbol care le apropie de un ideal dorit.

Cu cât exersezi şi propui mai mult simbolul respectiv, Iubirea, cu atât mai mult creşte marca penibilului dar şi apropierea de ideal. Dacă scrii poezii de dragoste te apropii de Prometeu dar dacă n-ai suficient combustibil intern cât să aprinzi focul, cazi în penibil.

E diferenţa mare carevasăzică între Iubire şi iubiri. Iubirea e dictatorială în discurs. Iubirile sunt democratice. Se supun la vot. Iubirea e dreaptă. Iubirile sunt linii frânte. Iubirea e scris caligrafic. Iubirile sunt semnături pe credite ipotecare sau pensii alimentare. Iubirea e Biblie. Iubirile sunt romane de Sandra Brown.

Dar asta nu e de rău în mod necesar. Matematic, dacă ştii să propui o funcţie care să cuprindă câmpul cu numerele reale corespondente dorinţelor tale şi un codomeniu care să corespundă dorinţelor iubirii tale, e perfect.

Sandra Brown şi pensiile alimentare nu sunt lucruri rele prin definiţie. Sunt consecinţa inadaptării la cerinţele Iubirii. Iubirile sunt grele, sunt specifice, sunt incestuoase, sunt murdare şi put. Şi nimeni nu e de blamat pentru asta. Poate doar poeţii. Şi filozofii pentru că nu oferă soluţii.

Cât pentru noi oamenii, soluţia e să te relaxezi şi să priveşti colina. E atât de frumoasă.

Dacă tu cititor, ai înţeles asta, noi doi suntem cei mai buni prieteni. Să mă opreşti şi să-mi spui asta.