cand eram la gradinita jucam fazan pe deserturi. era fazanu` normal doar ca ziceai deserturi in loc de cuvinte normale. era fenomen jocu`. de obicei il jucam inainte sa mancam, stateam toti la masa. aici am invatat eu ce inseamna sa fii lider. fiti atenti. cineva zicea alfabetu si altcineva zicea stop. invariabil se oprea la S. urmatoru` zicea Sahara. si de aici incepea jocu: bineinteles nimeni nu stia alt desert in afara de Sahara. vreo cativa ani cred, toata treaba era sa-ti convingi colegii ca exista desertul Hohobilu sau Micosty. Si aici se nastea o adevarata strategie. de obicei vorbeam inainte care sa ramanem la urma, pe cine subminam, care deserturi exista si care nu. da` ce era frumos era luciditatea cu care ne sustineam cauza.
baaa, am auzit eu recent la stiri s-a gasit desertu Hohobilu! Exista, va zic eu. intrebati-l pe andrei.
cand mai ramaneau doi, era greu de inaintat pentru ca trebuia sa te bazezi pe cei carora tocmai le-ai sapat groapa. in principiu era un ciclu. castigatorii se roteau.
unu din noi, a zis intr-o zi un desert, l-am acceptat si l-a zis si a doua zi si s-a suparat ca nu l-am mai acceptat. ca sa vezi, a iesit desertu` din cartile de geografie.
insa rasturnarea de paradigma a fost cand au aparut in prim plan deserturile kalahari si gobi. aici se simtea diferenta. :) era un nou nivel. primu zicea sahara, apoi al doilea se gandea, da` moshea destul desertu`, si in final zicea cu lumina: Kalahari! toti aprobam fara cracnire. al treilea la fel: Gobi! OK, vine al patrulea care face acelasi joc: Gibicocu! mmm, ma parca n-am auzit de asta. supunem la vot?
Va mai amintiti de Geografu` din Micul Print?
8.2.09
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
- amintirile
- balada mafiotului cu par pe spate
- barcute la metrou
- cel mai mic muritor comun
- cesky sen
- cultura omului puternic in romania
- de ce nimicuri atarna fericirea
- despre aplauze
- din carpati
- doamnei profesoare
- naichii la GalerIAA
- pentru ca nimanui nu ii place
- primu entry
- pulpe batrane
- romania care isi da
- sfarsituri de filme
- sunt un tip dezghetat
- viata adevarata
Postări
Cred ca jocul asta ar fi dificil chiar si acum, la 20 de ani :))
RăspundețiȘtergereEu aveam niste joculete mai stupide la gradinita. "Construiam" cai din cuburi :)) Probabil ca si asta a fost un motiv pentru care am dat la arhitectura.
si probabil ca a fost acelasi motiv pentru care nu esti studenta acolo (scuze de malitiozitate da` era prea frumos sa nu zic) :D
RăspundețiȘtergere:)) Copacii au fost de vina de fapt...eh.
RăspundețiȘtergereSi eu ma jucam fazan, de obicei in autocar cand mergeam in excursii. Da' noi nu eram asa de culti, ne jucam pe tari sau pe ape:)
RăspundețiȘtergereCat despre geograful din Micul Print, datorita cartii aleia cuvantul "geograf" a devenit preferatul meu din toata limba romana:)
Exista o vreme când pe blog scriai cu diacritice. Abia acum, când am înţeles "desert" în loc de "deşert", îmi dau seama de lipsa lor. M-aş fi bucurat şi înca m-aş bucura dacă aş juca fazan cu deserturi :) ... amadină, boules de neige, clătite, cremă de zahăr ars, savarină, foret noir, negresă, albă ca zăpada, plăcintă de mere, tarte, tiramisu, ecler ... cine vrea să joace? :D
RăspundețiȘtergereVrabia mălai visează....
Iuliana
naspa ca voi nu puteati sa le inventati. ar fi culmea sa exista o prajitura care sa se cheme bibosoy. :))
RăspundețiȘtergerenimic nu e culmea in ceea ce priveşte deserturile... chiar bibosoy mi se pare delicios :D
RăspundețiȘtergereIuliana