e trist fenomenul asta al studentului roman in strainatate. de ce? pai e trist pentru ca studentul roman in strainatate este frustrat cultural. sau mai bine zis arhetipal. stereotipuri de frustrari
1. parerea ca tot vestul crede despre Romania ca e lumea a 3-a
2. parerea ca romanii sunt extrem de dotati si valorosi, in special comparati cu alte natiuni( se mizeaza pe natiuni, nu pe altceva mai ..coerent, sau pertinent)
3. parerea ca a. contextul istoric +b. nedreptati comise de puteri vecine +c. invidie la adresa poporului supradotat etc
toate astea au determinat persecutarea si uzurparea statutului "de drept" al Romanului
in consecinta, femeile romane sunt cele mai frumoase, mancarea romaneasca e ametitor de grozava, tot ce e mai bun..e mai bun. pot sa recunosc un roman dupa mers. pe bune. sau dupa fata. sau dupa cum se imbraca. sau daca exprima o parere. nici nu e nevoie sa ma iau dupa accent. e asa, un aer clar romanesc, care intruneste toate paradigmele astea
dupa o luna-doua pierzi contact cu identitatea. aia a ta adica. esti rupt. nu e live sentimentul. te orientezi prea bine si prea clar si nu apuci sa observi ca de fapt esti panicat in orientarea asta. si atunci incep miturile. in campus ii vad acut. adica ii simt acut. ca o batatura pe romani. foarte putini se si obosesc sa verifice chestiile pe care le observa sa le interpreteze. stii ca e aproape ofensa sa ii zici unui roman de aici ca sarmale nu e mancare specifica romanilor ? din 2 motive: 1. pentru ca nu e, si pe masura ce ai mai multa dreptate il enervezi.
problema romaniei se rezolva prin demnitate, nu prin trucuri ieftine pornite din mandrie. din ciocoiste pufuri de parfum care acopera vanturi. romanul trebuie sa accepte ca este comun in acele privinte in care are tupeul sa nu se creada ca e comun si ca e cazul sa isi caute definitoriul, nu sa il dea cu mascara pe cel al altora.
15.3.09
cel mai mic muritor comun
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
- amintirile
- balada mafiotului cu par pe spate
- barcute la metrou
- cel mai mic muritor comun
- cesky sen
- cultura omului puternic in romania
- de ce nimicuri atarna fericirea
- despre aplauze
- din carpati
- doamnei profesoare
- naichii la GalerIAA
- pentru ca nimanui nu ii place
- primu entry
- pulpe batrane
- romania care isi da
- sfarsituri de filme
- sunt un tip dezghetat
- viata adevarata
Postări
treaba asta seamana cu shfortarile feministelor care vor sa fie egale cu barbatii si cauta tot felul de dovezi ale potentialului feminin si ale faptului ca ele, saracele, "merita"... nepunandu-si macar o data problema ca s-ar putea sa fie deja egale fara sa spuna ceva.
RăspundețiȘtergeretoate superlativele astea romanesti sunt prelungiri ale unui stime de sine mici si de cele mai multe ori in stare flasca, mai numita si complex de inferioritate. romanul, si mai ales studentul roman, simte nevoia sa "demonstreze". e din cauza de geopolitica, oricum
da, si ideea e ca el nu demonstreaza ci convinge. si de fapt nu convinge, ci sustine. si de fapt nu sustine, ci repeta. si de fapt nu repeta. se repeta.
RăspundețiȘtergeretraducerea textului tau:
RăspundețiȘtergereR-Romania
S = student
-x = imaginea Romaniei
+x = imaginea pe care crezi ca o vor studentii romani despre Romania, mai frumoasa decat este de fapt
R(-x)vs S(+x) asa vezi tu situatia
de fapt situatia e urmatoarea S incearca sa demonteze -x dar nu prin +X , ci prin X simplu.Nu vor sa fie mai frumosi, destepti, curati decat sunt.
-x determina ca S roman sa plece dintr-o situatie de inegalitate fata de alti studenti din alte tari
Sunt în Franţa de 6 luni. De vreo lună circumstanţele au făcut să fiu nevoit să apelez de câteva ori la autostop (care aici e a priori gratuit). Răspunsul la întrebarea "de unde eşti?" a fost invariabil acelaşi: România. Niciodată nu am regretat că am spus, doar acele sutimi de secundă până în momentul reacţiei interlocutorului -regret care de fapt exista doar în capul meu. Cu toţii sunt mai mult sau mai puţin informaţi de România, majoritatea ştiu cam ce-ar trebui să ştie, dar odată ce am aflat că lucrul ăsta nu mă afectează pe mine ca individ în relaţiile cu oamenii de aici, sunt foarte ok cu locul din care vin. Pentru că prejudecăţile sunt mai slab conturate "la ei". Ele sunt preponderent în mentalitatea şi atitudinea noastră. În concluzie, subscriu articolului, bazându-mă pe ultimele mele experienţe.
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru comentarii. da, e un fel de rau subteran tot comportamentu asta. :D
RăspundețiȘtergereDa, si French Fries de fapt vin din Belgia. But they still call them French Fries. Am avut ocazia sa mananc si sarmale suedeze, care se numesc dolmar, si sarmale libaneze (care nu stiu cum se numesc ca n-am reusit sa citesc ce scrie pe cutie), si sarmale grecesti si bulgaresti. Nu mi-au placut niciunele mai mult decat cele romanesti. Desi recunosc ca alea bulgaresti pastrate in zeama de lamaie au un gust interesant. Ideea e ca daca nu o ‘patentezi’ tu, o ‘patenteaza’ altul. Si nu stiu daca suedezii mananca mai multe sarmale decat mancam noi. Intr-o emisiune culinara straina, micii erau prezentati ca 'marca a faptului ca nemtii au trecut si pe aici.'
RăspundețiȘtergereDeconectati de realitatea romaneasca? Poate. Dar asta nu inseamna ca stranierul ramane doar cu asa, un fel de nostalgie. Poate ca toate lucrurile romanesti se decanteaza si ramane cu elementele ce reprezinta cel mai mult romanismul pentru el.
Si in fond, de ce acuzi studentul roman ca incearca sa isi defineasca identitatea prin sarmale? Ti se pare oare mai apropiata de noi si mai reprezentativa alegerea Doamnei Ministru al turismului pentru brandingul de tara? (Pe care o inteleg din punct de vedere economic, turistic si al crizei - fie ea si de idei.)
Si eu pot sa recunosc un roman dupa figura. De asemenea pot sa recunosc un suedez, sa diferentiez un japonez de un chinez si de un corean. Asta inseamna totusi ca avem ceva aparte, chiar daca nu stim ce. Sau poate inseamna doar ca nu avem nimic din ce au ceilalti, si asta ne claseaza intr-o categorie aparte.
Spune-ne tu atunci cu ce anume ar trebui sa se mandreasca si identifice un roman? Uite, de exmplu, am putea sa ne laudam cu cea mai sangeroasa revolutie anticomunista din Europa, si cu impuscarea Presedintelui in ziua de Craciun. Ce zici? Bate sarmalele? Sau sa ne laudam cu kilometrii nostri de autostrada?
Scotienii se lauda cu un lac - frumos, de altfel, unde exista un monstru. Care nu prea mai iese sa dea binete, dar presupusa sa existenta e suficient sa puna Loch Ness-ul pe harta. Sau poata minunata piramida de sticla din fata Luvrului e mai reprezentativa pentru cultura franceza decat sunt sarmalele pentru noi.
Englezii nu au nici macar costum popular. Si-au uitat si cantecele si legendele. Romanii si-au imprumutat panteonul de la greci, si n-a fost nicio problema. Sa ne laudam atunci cu miorita. Stai, miorita are vreo 1500 de variante si e raspandita si inafara granitelor. Nu merge nici asta.
Nu stiu niciun roman din campusul meu care sa se laude cu sarmalele. Eu una ma laud cu relieful diversificat, cu ponderea animalelor salbatice din paduri, cu our extensive 'pool gene'. Sau poate cu faptul ca in ultimii ani romanii au fost mereu in primii cinci la competitiile internationale de informatica. De exemplu. Si mai laud cu snitelele pe care le fac. Si pe care vecina mea nemtoaica nu stie sa le faca. Asta ca sa ma laud si cu ceva dat cu 'mascara'.
O fi de vina si politica asta a uniunii, de unitate in diversitate, care ne trimite sa cautam ceva unic in noi. Daca au cei din Elvetia si Belgia, care-s o palma de pamant, noi nu se poate sa avem? Adica, ciocolata am mancat si noi, desi aia belgiana e mai buna. Si ceasuri la mana poarta toata Europa.
Nu m-am simtit niciodata aici ca fiind privita as a third world country girl. Ba dimpotriva. Si nu am simtit nevoia sa imi apar tara decat de o taivaneza care credea ca in Romania 90% dintre cetateni sunt tigani. Foarte multi studenti de pe aici, studenti straini, m-au abordat foarte incantati, spunandu-mi ca au fost in excursie la Brasov sau ca bunica, prietena cea mai buna samd e romanca. Nici prietenii mei din campusurile italiene nu au probleme cu ai lor colegi italieni. Ba chiar unii mi-au spus ca se glumeste pe tema asta. Poate ca studentii sunt cei mai nimeriti sa isi afirme romanismul. Dar poate nu toti stiu cum.
Uite, fa si tu o campanie serioasa de gasire a cevaului aceluia care ii face pe romani romani. Ai blogul, ai cuvintele. Si de ce nu, sprijin, sa nu spui ca unii stau cu mainile-n san.
esti de apreciat. si pentru snitzele! cat despre campanie, ar fi cum ultimul lucru care ar rezolva problema... dar vine si ea. ma obliga scoala. :)
RăspundețiȘtergere@Rhea
RăspundețiȘtergereProblema romanului, si nu doar a lui, e ca trebuie sa se laude cu ceva, mai precis, ca are nevoia sa se laude. De unde aceasta nevoie -excludem judecatile de valoare la adresa laudei- ? Discutia e vasta, insa e sigur ca natura laudei reflecta originea (nevoii).
Cred ca scopul textului este de a sugera ca romanul raspunde, dintr-o paranoia culturala inerta, construita latent prin educatie si interactiuni sociale reverente comunismului, cu un strigat afirmator de identitate, care de multe ori falseaza, tradand tocmai ce incearca sa afirme.
Sarmalele sunt o metasituatie ( as fi zis metafora :)) ) pentru toate asemenea exemple. Nu argumenteaza ca nu ar trebui sa se laude romanii cu sarmalele. Nici ca nu ar trebui sa se simta mandri cu ce vor si pot.
Pur si simplu reflecta despre retinerea/rabufnirea cu care suntem inzestrati, si asupra sistemului/conditionarii la care suntem supusi pentru asa o reactie. Nici macar reactia asta nu e tipic romaneasca, e tipic postcomunista, sau est-europeana. E poate ecoul unui conflict "la rece", o paradigma est-vest/capitalism-comunism/ei-noi, care subjuga inca reactii/identitati/porniri/interactii, in totalitate variatiunilor sale si in ciuda anilor care au trecut.
Si e interesanta observatia pentru ca e parte dintr-o perspectiva mai larga. Suntem un popor aflat intr-o perpetua tranzitie culturala si asta ne macina ziua de maine.
Daca e sa ne propunem sa discutam ce ii face pe romani, romani, e tragic sa observam si ca unicitatea romaneasca e reflectata tocmai de fenomenul asta, de specificul lui. E un handicap nu in ochii celorlati, cat in mintea noastra, si ne caracterizeaza. Exact asta remarca si mihaitranca.
Desigur, discutia e ampla, la fel ca si buba ce prezinta multe umflaturi.
RăspundețiȘtergereDoua intrebari:
1. De ce avem reactii ciudate, ca si cele mentionate in articol?
2. Ce e de facut?
1. Pentru ca niciodata nu am muncit sustinut ca sa ne schimbam (noi si/sau imaginea). Iar chestia cu perceptia strainilor, stim cu totii ca e un instrument, nu o realitate.
2. Sa zica Doamne Doamne: sunteti un popor mic, veti conduce lumea. Ati fost buni la informatica, umpleti pamantul si guvernati. Sau, sa incepem sa facem bataturi.
Ce credeti?
Pai avem reactii ciudate pentru ca intregul nostru "sistem cultural" ( prin asta ma refer la o organizare heterogena cultural dar cu o finalitate comuna - are sens cand termin enuntul) conspira sau converge in a ne educa in spiritul unor "axiome/mituri/arhetipuri" justificatoare pentru starea curenta a "neamului":
RăspundețiȘtergere- exagerez ca sa evidentiez -
1. neamul roman e dumnezeiesc, legendar, mitic si supradotat. Romanul s-a nascut poet, artist, om de stiinta, tot ce vrei. Romania e fiica vrednica a contopirii a doua "neamuri" "genial de grozave" : dacii si romanii. toate povestile de genul care fundamenteaza, din toate directiile - fie ele sursa sau context prelevator - ideea ca romanii sunt bestiali, poporul ales. Am auzit si =despre unii care au facut "cercetare" si au ajuns la concluzia ca Iisus s-ar fi nascut pe teritoriu romanesc. + Kogaigoane, alte alea.
2. Punctul 1. ridica o problema. Daca romanii sunt asa de bestiali, de ce au probleme ? simplu:
a. contextul istoric: e vina altora. ba am oprit turcii sa intre in europa, ba am stat "mereu" intre imperii mari care ne-au cotropit si fata de care ne-am aparat demn si darz si vitezeste etc
b. am fost mereu invidiati de vecinii nostri pentru faptul ca 1. suntem bestiali 2. avem de toate, de la climate la resurse la tot ce vrei, romania e un buchet de flori etc, si, in consecinta, vecinii nostri ne-au dezbinat, ne-au dezavantajat si ne-au rupt in doua la fiecare ocazie.
c. evident ca noi doar ne aparam tot timpul, fiindca suntem iubitori de pace si credem ca asta e o virtute - un cinic ar zice ca a fi "iubitor de pace" in stilul romanesc e echivalent lui "a sta capra" -
d. e vina celorlalti, dar intern : prostii au puterea, noi, grozavii, suntem iarasi cotropiti...etc :))
3. de ce nu se face nimic ? simplu :
pentru ca nu are cum sa "se faca". cineva trebuie sa faca. si acel cineva nu va fi niciodata la persoana I. pentru ca daca e vina altcuiva, de ce ar fi treaba mea sa rezolv, zice romanul ? etc.
1,2,3 ne parvin, dupa cum am mai zis, de peste tot. la scoala, de la primele lectii postcomuniste de indoctrinare a poporului ales, la stiri cand ne sunt colorati vecinii ( bulgari) aproape rasist, cand se bate oina cu responsabilitatea, cand toata mahalaua politica practica un traseism si un tranzitism ( "se da" mereu vina pe ce a fost inainte, se promite mereu "schimbare", se obtine puterea, se termina mandatul, povestea reincepe cu altcineva) care nu fac decat sa incurajeze iluzia eternei schimbari, a eternului progres, confuzia unei natiuni care nu exista.
Pentru ca e benefic unora ca grosul populatiei sa fie tinut intr-o stare de "clocot inert", :)) asa, intre stari de agregare, neconclusiv, romanul ajunge sa fie castrat in nazuinte, aspiratii, asteptari si sa recurga, din reflex si prin excelenta, la ce i se serveste absolut toata existenta sa, la mituri care ii dau singura forma de umanitate, demnitate pe care o poate primi. Nu argumentez despre o "conspiratie malefica" care controleaza si manipuleaza :)) subconstientul colectiv sau alte asemenea tampenii, DAR e indisputabil ca exista intocmai asa o dinamica precum cea descrisa, si e indisputabil ca exista un grup care beneficiaza de pe urma situatiei. E un argument factual.
Nu am parcurs cu adevarat toata situatia, toata problema, tot procesul, pentru ca e vast, e dinamic si "not-falsifiable". Insa mi-a dat si imi da de gandit tocmai reactia asta, de inceput, in primele luni de existenta in afara tarii, nevoia asta de a argumenta in liniile a ceea ce am descris, evident ca nu exagerat precum am procedat aici, dar curiozitatea faptului deschide ochii. Si apoi vezi si la altii pornirea asta. O vezi la natiile din fostul bloc sovietic, in special cele de la marginea "sferei de influenta". O vezi la generatiile venite proaspat dintr-o Romanie "in schimbare". Si daca te intrebi de unde vine, ajungi la originea problemei. La ultimele doua secole si la ce au insemnat ele pentru dezvoltarea unei culturi romanesti. Si evident ca ma refer la cultura in sens largit, la acea cultura care da identitate si referinta unei natiuni, care raspunde unei nevoi profund umane. E prea putin ce avem si care sa ne apartina cu adevarat, care sa tina organic de identitatea noastra. Si ultimii ani nu au facut decat sa provoace o pierdere a sensurilor a ce inseamna autentic/apartina cu adevarat.
E irelevant ca suntem primii pe planeta la x discipline. Nu neg meritele celor care reusesc asemenea performante, sunt perfect constient de cumulul de sacrificii si de investitia enorma si rareori recompensata. Dar e irelevant pentru ca orice am incerca sa consideram "bine" despre "situatie" intra in sistem ca "scuza"/"pardonabil" si duce la pasivitate.
Suntem o natiune care exceleaza la a se complace in situatia existenta pentru ca a dezvoltat un sistem prin care atat exemplele pozitive cat si cele negative, prin specificul lor, imping la resemnare, fatalism, neplasare si detasarea de orice responsabilitate. Nu e o afirmatie absoluta, dar este una generala.
E foarte posibil sa ma insel la multe puncte de mai sus, sa nu le fi exprimat clar sau potrivit, si pentru asta sunt deschis spre discutie.
CE E DE FACUT ?
Asta e intrebarea, :) nu ?
Raspuns cliseu:
Trebuie analizata problema in deplinatatea ei.
Si trebuie gasita metoda optima de rezolvare.
Cred ca, pentru inceput, e cazul sa identificam problemele, si originea lor a la domino. Pentru ca singura rezolvare relevanta - noua - va fi tot a la domino.
Repet, am mari indoieli despre felul in care am structurat/formulat acest mesaj, sper insa ca va fi inteles in felul in care l-am inteles si eu. Totodata, sper sa nu fiu perceput drept anti-roman, ar fi ridicol intr-o discutie care are in agenda a stabili ce inseamna sa fii roman.
Toate cele bune si astept discutia :).
Iulian, ai dreptate in legatura cu atitudinea asta a romanului in general, nu doar a studentului, si chestia asta este arhicunoscuta si sper ca nu mai e nimeni care sa o nege.
RăspundețiȘtergereDar referitor la ce spunea Rhea la un moment dat... "Cu ce vrei sa ne mandrim", eu vin si intreb:
De ce trebuie neaparat, oriunde mergem, sa accentuam faptul ca noi suntem romani, bulgari, unguri, nemti, englezi, sau mai stiu eu ce?
Permiteti-mi sa il parafrazez pe Lucretiu Patrascanu si sa spun:
Inainte de a fi roman, sunt om.
aveti permisia de a-l parafraza pe eternul patrascanu si de asemenea de a sti cu cine stam de vorba..
RăspundețiȘtergeremultumim pentru comentariu