balada mafiotului cu par pe spate

"alo, da!" se aude, scurt şi la obiect,
o tăcere sumbră, un surâs suspect,
dezacorduri fine şi bere la pet...
mafiotul sincer, baladei subiect.

mustaţa-i e fină, atent îngrijită
cruciuliţa la gât, de mult moştenită
tatuaju` pe piept, mărturie pe veci:
angelica, 1980!

mertzanu` mai vechi, alb şi nespălat
parcat curmeziş, între dacii-REMAT
plus nevasta mariana şi copilu` ion
familia Nectar - miezuri de campion.

cu degetu` mic se scobeşte-n ureche
nu încape altu` sau gest de fineţe,
telefonu` biznis şi pantofii cu cioc
"hai salut amice! şi la mult noroc"

e pierdut la spate, c-aşa e cu stil,
ca la adi mutu, talentu` la kil
perciuni aplecaţi, bretonu` rever
toate le ştie - frizeru` de la parter

cum ţipa el odată, când era mai iute
şi avea muşchii zvelţi şi iubitele multe
şi prietenii buni şi vinu`n pahar...
s-acum cântă manele lângă lăutar.

s-acum plânge amar anii de regres
şi se uită la fii-su care stă pe mess
care joacă counter şi mai dă un mass
- nu-ntelege nimic şi url-a necaz.

un lucru-i la fel da`i mai dedesubt
de cămaşa gucci şi sacou` rupt
e păru dorsal, vechi şi neatins
de vâltoarea lumii, în vârtej neprins.

cam ca un izvor nescris
de cronicari uitat, la index trimis -
evocă succint natura umană
şi mai ales, pe cea pubiană.

răsare timid, de după tricou
un floc postmodern, un floc de val nou
care strigă tare şi nu se opreşte:
timpu trece, păru creşte!