22.6.08

despre aplauze

desi par ceva foarte firesc, aplauzele ascund foarte multe lucruri ciudate despre oameni si despre numerele care ii domina.

1. nimeni n-a pus la indoiala siguranta pe care o ai cand nu aplauzi singur. oare ce gandeste cel care aplauda primul? oare cei care aplauda primii sunt lideri?
2. aplauzele, ca orice alta actiune umana comuna, urmeaza un fel de curba a lui gauss in ceea ce priveste intensitatea. si cu cat apogeul e mai prelungit, cu atat lucrul aplaudat e mai de calitate.
3. ultimul care aplauda: intotdeauna va fi un ultim om care aplauda si despre care nu se intreaba nimeni de ce a ramas ultimul. o bataie de palma ratacita la sfarsit lasa impresia unui om care se prinde greu la bancuri.
4. aplauzele sunt o prezenta o ordinii spontane. si e de retinut ca nu conteaza gestul in sine, sa aplauzi, cat sunetul pe care il scot aplauzele. motiv pentru care ma lasa sa cred ca exista o legatura intre sunetul aplauzelor si motivul pentru care aplauzi:
aplaudacii comunisti scoteau un sunet sacadat si tern (ordinea spontana nu exista, se stia totul dinainte)
fanii din concertele Queen aplaudau haotic, dimpreuna cu fluieraturi si strigate.5. indemnul Andreei Marin de la SS: "sa-l aplaudam pe...", "aplauze pentru..." are aceeasi semnificatie ca si gestul aplaudacilor comunisti. nefiind o ordine spontana si un motiv interior pentru care sa aplauzi tre` sa astepti sfatul liderului. ati auzit la SS vreun aplaudac esuat?

6. aplauzele ironice. gestul de a aplauda nu e doar un lucru dinamic, are si o incarcatura simbolica. de aia ca sa aplauzi pe cineva la modul ironic nu tre` sa bati prea tare din palme. 2 batai incete sunt de ajuns. oare poate exista un ropot de aplauze ironice?

7. am observat ca bataile rare din palme sunt pentru lucrurile la care aplauzi din respect, detasat iar cele dese sunt pentru cele la care aplauzi din bucurie, implicat. in primul caz conteaza gestul propriu-zis, nu dinamica lui iar in cel de-al doilea caz conteaza intensitatea, pentru a-i arata celuilalt implicarea ta emotionala pentru ca gestul era de la sine inteles.

mai exista vietuitoare care aplauda? sau care fac gesturi asemanatoare?

8 comentarii:

  1. Maine am cursul festiv. Dupa postul tau cred ca o sa fiu mai atenta la tipul de aplauze. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. cum nu doarme lumea la ora asta... distractie placuta maine. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce abordare interesanta... m-am gandit de multe ori la aplauze dar nu am teoretizat.

    Totusi mereu m-am gandit la faptul ca atunci cand mie imi place foarte mult ceva (vorbesc de un spectacol) incep sa aplaud chiar daca nimeni altcineva nu o mai face. Multa vreme mi-a fost rusine ca faceam asta, dar nu ma puteam abtine. Ma simteam prost...

    Cu timpul mi-am acceptat natura. Eu aplaud cand vreau si consider eu ca e cazul. De cate ori eu aplaud prima, exista persoane care incep sa aplaude si ele pentru ca, de fapt si lor le placea dar nu aveau curajul sa se exprime pe cont propriu. Nu m-am gandit niciodata totusi ca ar exista vreo legatura intre leadership si a aplauda primul la teatru.

    RăspundețiȘtergere
  4. si focile..dresate..In mediul lor nu stiu..:)

    RăspundețiȘtergere
  5. mi-ai adus aminte de o scena destul de folosita in filme, e atat de folosita incat nu cred ca mai rade lumea la ea...sau poate da. Pot sa o numesc cliseu.
    Sti situatiile in care se face o mica pauza de la un discurs sau un toast si se trezeste unu sa aplaude admirativ crezand ca atata avea de zis persoana respectiva? :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu aplaud daca imi place, indiferent ce fac cei din jur sau cand se apuca ei sa aplaude. Aplaud si din respect. Aplaud si numai ca gest, daca am, de exemplu, un aparat foto in mana. Totusi, cred ca pot sa aplaud furtunos si in acelasi timp sa fiu ironica. (Merge mai ales daca inchizi ochii si te prefaci concentrat.)

    Am observat de asemenea ca din sala imi e mai usor sa studiez pe cei ce aplauda, cand, cum, etc. Dar daca sunt pe scena nu sunt niciodata cpnstienta de aplauze. Cred ca asta inseamna ca nu stiu sa primesc un compliment sau ceva. In fine.

    Cred ca ar fi interesant daca emisiunile noastre ar avea si ele un 'regizor de public' sau cum s-o numi, un ecran care sa se aprinda atunci cand cineva trebuie neaparat aplaudat, ca sa nu se mai puna prezentatorii in situatii penibile.

    RăspundețiȘtergere

Being here is a privilege, not a right. Act accordingly.